SISTEMUL IMUNITAR

Sistemul imunitar al organismului luptă împotriva virusurilor, bacteriilor şi altor microorganisme care duc la îmbolnăvire, creând, în ansamblu, imunitate. Prin intermediul unor fenomene desfășurate în cascadă, denumite răspunsuri imune, sistemul imunitar atacă aceste microorganisme „răufăcătoare” corpului uman.

Sistemul imunitar şi armata sa de celule

Sistemul imunitar este alcătuit din celule, ţesuturi şi organe, iar împreună, protejează organismul. Cele mai importante celule din acest proces de apărare sunt celulele albe sau leucocitele; ele depistează și distrug sursele care duc la îmbolnăvire.

Leucocitele sunt produse sau depozitate în multe locuri ale organismului, inclusiv în timus (glandă), în splină sau în măduva spinării. Există, de asemenea, și porțiuni de țesut limfoid în organism, precum nodulii limfatici, supranumiți și „casa leucocitelor”.

Leucocitele circulă în organism, între organe și noduli, prin vasele limfatice și vasele de sânge. Astfel lucrează sistemul imunitar, „patrulând” în tot organismul pentru a detecta germenii sau alți „dușmani” interni.

Cele două tipuri de leucocite sunt:

Fagocite – celulele care distrug „invadatorii”;
Limfotice – celule care ajută organismul să își amintească și să recunoască „dușmanii” precedenți și ajută organismul să îi distrugă.

Fagocitele se împart şi ele în mai multe tipuri. Unul din cele mai numeroase tipuri de fagocite sunt granulocitele neutrofile – răspunzătoare pentru lupta împotriva bacteriilor. În momentul în care un doctor consideră că există infecţie cauzată de bacterii, va cere să se realizeze teste de sânge, pentru a observa nivelul crescut al granulocitelor neutrofile. Există şi alte tipuri de fagocite care luptă cu diverşi alţi microbi.

Limfocitele sunt de două tipuri – B şi T. Limfocitele îşi au originea în măduva spinării şi ori rămân acolo până la maturizare, devenind celule B, ori „migrează” spre timus şi se transformă în celule T. Limfocitele B şi T au funcţii separate: primele sunt ca nişte batalioane inteligente, în căutare permanentă de „inamici”, iar celelalte sunt ca nişte soldaţi care distrug orice „invadator” detectat de organism.

Iată cum funcţionează: când antigenii (substanţe care determină apariţia anticorpilor) sunt detectaţi, diverse tipuri de celule lucrează împreună pentru a recunoaşte şi a răspunde în faţa „invadatorilor”. Aceste celule determină limfocitele B să producă anticorpi (substanţe special create pentru neutralizarea infecţiei).

Odată produşi anticorpii, aceştia rămân permanent în organism, pentru ca sistemul imunitar să fie pregătit în cazul unei noi „invazii” cu aceiaşi duşmani. Aşadar, dacă cineva se îmbolnăveşte cu o anumită boală, precum varicela, acea persoană, în mod normal, nu se va mai îmbolnăvi de varicelă.

Se ştie, de asemenea, că imunizarea previne unele boli. Prin imunizare, se introduc în organism antigeni specifici într-o cantitate care nu îmbolnăveşte, cât să producă anticorpii care protejează persoana de gripă, de exemplu, sau de alte boli.

Chiar dacă anticorpii recunosc antigenii şi îi localizează, ei nu sunt capabili şi să îi distrugă singuri. De aceea, au nevoie de ajutor din partea celulelor T, limfocite ce depistează şi distrug antigenii depistaţi. Celulele T sunt recunoscute şi pentru activarea celorlalte celule răspunzătoare pentru distrugerea mircobilor din organism.

Anticorpii pot neutraliza toxine (substanţe otrăvitoare sau dăunătoare) produse de diferite organisme. În cele din urmă, anticorpii pot activa sistemul complement – o grupă de proteine ce face parte din sistemul imunitar. Sistemul complement poate omorî bacterii, virusuri sau celule infectate.

Toate aceste celule specializate luptă cu microbii, fac parte din sistemul imunitar şi oferă corpului protecţie împotriva bolilor, adică imunitate.