Bolile autoimune

Sistemul imunitar poate fi depășit uneori, microorganismele ajungând să pătrundă în organism, proces în urma căruia apare îmbolnăvirea. Printre probleme se numără și bolile autoimune.

bolile autoimuneCe sunt bolile autoimune?

În bolile autoimune, sistemul imunitar atacă, din greșeală, celulele sănătoase ale organismului și țesuturi considerate (dar care nu sunt) „străine”. Anticorpii nu mai fac distincția între „dușmani” și „propriul organism”.

Celulele albe protejează organismul de microorganismele considerate „periculoase” – adică de bacterii, virusuri, toxine, celule canceroase, sânge sau formațiuni tisulare externe (provenite în urma unui transplant, de exemplu). Microorganismele numite mai sus sunt formate din antigeni – antigeni ce pot fi contracarați de anticorpii produși de sistemul imunitar al organismului. Anticorpii sunt capabili să distrugă aceste substanțe.

În momentul în care apare o boală autoimună, sistemul imunitar nu face diferența între țesutul sănătos și antigeni. În aceste condiții, celulele ce protejează organismul nu mai diferențiază „dușmanii” de „prieteni” și luptă împotriva sa.

Cauzele bolilor autoimune sunt necunoscute. O teorie spune că microorganismele precum bacteriile, virusurile sau medicamentele pot transforma sistemul imunitar dintr-unul puternic, într-unul „confuz”. Acest lucru se poate întâmpla mai ales la persoanele care au gene „înclinate” la boli autoimune.

O boală autoimună se poate caracteriza prin:

  • distrugerea țesuturilor din organism;
  • creșterea anormală a organelor;
  • modificări în funcționarea organismului.

O boală autoimună poate afecta una sau mai multe organe ori țesuturi. Ariile din organism afectate de bolile autoimune sunt, de obicei:

  • venele;
  • țesuturile conjunctive;
  • glandele endocrine – tiroida sau pancreasul;
  • mușchii;
  • celulele roșii din sânge;
  • pielea;
  • articulațiile.

O persoană poate avea una sau mai multe boli autoimune în acelați timp. Printre cele mai întâlnite astfel de boli sunt:

  • boala Addison (afectează glandele suprarenale, prin secretarea insuficientă de hormoni);
  • boala celiacă (se declanșează printr-o reacție alergică la gluten);
  • dermatomiozită (boală caracterizată prin slăbiciune musculară și erupție cutanată specifică);
  • boala Basedow sau gușa exoftalmică este o afecțiune a glandei tiroide;
  • tiroida Hashimoto – este o boală a glandei tiroide;
  • scleroza multiplă (imunitatea atacă propriul sistem nervos);
  • miastenia gravis (se caracterizează printr-o slăbiciune musculară gravă);
  • anemia pernicioasă (distruge celulele parietale gastrice);
  • artrita reactivă (inflamații la nivelul articulațiilor);
  • artrita reumatoidă (afectează articulațiile)
  • sindromul Sjorgen (inflamarea glandelor lacrimale și salivare);
  • Lupus (boală cronică dată de răspunsul anormal al sistemului imunitar, ducând la inflamație și la leziuni tisulare);
  • diabet de tip I.

Simptomele variază în funcție de fiecare boală în parte, însă există câteva lucruri asemănătoare, precum:

  • oboseală;
  • temperatură;
  • stare de rău permanentă;
  • dureri articulare;
  • erupții cutanate.

La aceste simptome, doctorul poate să recomande diverse investigații, precum: teste de depistare a anticorpilor antinucleari, teste privind anticorpii; teste de urină sau teste de sânge complete.

Tratamentele pentru bolile autoimune vizează reducerea simptomelor, controlul procesului autoimun și susținerea organismului în lupta cu boala. Tratamentele depind de fiecare boală autoimună în parte, însă acestea includ: suplimente care să suplinească lipsa anticorpilor în organism; transfuzii de sânge sau terapie de ajutorare a oaselor sau articulațiilor afectate.

Bolile autoimune sunt cronice, în general, însă pot fi ținute sub control prin tratament. Simptomele pot apărea sau pot să dispară, asta nu înseamnă că un om a fost tratat complet. Medicul are un rol extrem de important în realizarea schemei de tratament care să țintească boala autoimună. În general, bolile autoimune sunt asimptomatice și pot apărea atât la vârste fragede, cât și la cele înaintate.

Bolile autoimune duc la probleme pe termen lung și pot sau nu fi tratate în proporție de 100%. Oamenii de știință nu știu exact cum apar și care sunt mecanismele prin care se declanșează, însă răspunsul sistemului imunitar devine unul greșit, nemaiputând să ajute organismul în lupta cu bolile, devenind chiar el un inamic de temut. În tot acest proces, medicul este un pion important care ajută la menținerea acestor tipuri de boli sub control.



Ai ceva de adăugat?...

*