Anticorpi

Când vorbim despre anticorpi ne gândim la „soldățeii” pe care sistemul imunitar îi produce pentru a lupta cu microorganismele ce ar putea îmbolnăvi organismul uman. Însă cum funcționează și ce îi produce puteți afla din acest material.

anticorpiAnticorpi sau proteine denumite „imunoglobuline” sunt secretate de limfocitele de tip B și se găsesc în fluidele corpului. În mod normal, aceste proteine reacționează în prezența antigenelor sau a microorganismelor care îmbolnăvesc (aici este vorba despre virusuri, bacterii, paraziți sau toxine).

Altfel spus, antigenele sunt substanțe străine care pun în pericol organismul și fac sistemul imunitar să reacționeze. Antigenul poate produce, în urma vaccinării, de exemplu, un răspuns imunitar denumit „imunogen”, necesar pentru a se produce anticorpi.

Anticorpii, la rândul lor, se pot lega specific de un determinant antigenic sau de un epitop. Regula spune că un anticorp este capabil să recunoască un singur determinant antigenic. Altfel spus, dacă o persoană se îmbolnăvește de un tip specific de gripă, organismul reacționează prin sistemul imunitar la antigenele respective, producând anticorpii care să contracareze boala; anticorpii specifici gripei deja formați, vor recunoaște a doua oară același tip de gripă și vor lupta împotriva ei încă de la primele semne. Sistemul imunitar poate produce alți anticorpi pentru alte tipuri de boli. De fiecare dată când apare un tip nou de boală, sunt produși alți anticorpi care să se lege de antigene, pentru a le distruge.

Caracteristicile anticorpilor

Imunoglobulinele (anticorpi) produse de organism sunt extrem de numeroase – existând peste 100 de specii moleculare diferite.

În momentul în care un organism este imunizat, se crează un răspuns imun; anticorpii găsindu-se, în special, în sânge. Până acum, au fost descoperite 5 tipuri de imunoglobuline (Ig): IgM, IgG, IgA, IgD și IgE. Toți anticorpii au aceeași structură de bază – sunt molecule glicoproteice produse de plasmocite sau limfocite B activate.

Există două tipuri de imunoglobuline, din punctul de vedere al structurii:

  • heavy chains (lanțuri grele) H – cu un număr mare de aminoacizi (de tip delta, miu, epsilon, gamma și alfa);
  • light chains (lanțuri ușoare) L – cu un număr mai mic de aminoacizi decât precedentele (de tipul kappa și lambda).

Anticorpii au o capacitate mai mare de a se lupta cu antigenii dacă se leagă puternic de aceștia din urmă.

Clasificarea imunoglobulinelor

Imunoglobulinele diferă în funcție de felul în care acești anticorpi se leagă de antigeni. Astfel, se disting: IgM (imunoglobulina miu), IgG (imunoglobulina gamma), IgA (imunoglobulina alfa), IgD (imunoglobulina delta) și IgE (imunoglobulina epsilon).

Ce face fiecare imunoglobulină?

IgG – sunt cele mai numeroase (în proporție de 75% din anticorpii plasmatici) și se găsesc în sânge, dar și în lichidele corpului. Ajută la neutralizarea bacteriilor; așadar, dacă acestea lipsesc din organism, există riscul infecțiilor bacteriene.

Pe de altă parte, un număr prea mare de IgG determină o infecție puternică la nivelul organismului. Nivelul crescut poate fi întâlnit în cazul în care există predispoziții spre scleroza multiplă sau în cazul unor hepatite.

IgM – sunt anticorpi majori, prezenți în caz de infecție acută sau în caz de infecție cronică. Scăderea IgM se face în cazul infecțiilor recurente.

Alături de IgG, sunt primii antigeni produși de nou-născut. De obicei, IgM crește în caz de ciroză biliară primitivă, lupus, malarie sau poliartrită reumatoidă. IgM scade în caz de leucemie limfatică cronică, aplazie limfoidă sau în sindroame cu pierdere de proteine.

IgA – reprezintă maximum 15% din totalul imunoglobulinelor. Sunt anticorpi majori și se găsesc în lacrimi, salivă, secreții respiratorii, urogenitale sau gastrointestinale. Reprezintă o barieră împotriva bacteriilor.

De obicei, IgA crește în caz de icter, ciroză hepatică, mielom IgA, lupus eritematos sistemic, alcoolism sau în unele infecții. IgA este scăzută în caz de deficit congenital, boala sinopulmonară cronică sau recurentă a unor boli infecțioase.

IgD – este foarte importantă în proteinele membranare de pe suprafața limfocitelor B, la nou-născuți. Cantitatea de IgD crește în caz de tuberculoză, lepră, salmoneloză, hepatită infecțioasă, infeții virale sau imunodeficiențe.

IgE – are un rol important în echilibrarea reacțiilor alergice ce se produc prin expunerea la alergenii atopici. IgE reprezintă mai puțin de 0,001% din toate imunoglobulinele. Așadar, cantitatea de IgE crește în caz de reacții alergice, de astm alergic, anafilaxie sau eczeme actopice.

În linii mari, anticorpii reacționează la antigenii recunoscuți din organism, antigeni cu care formează o legătură și pe care îi distrug. Trebuie reținut faptul că o cantitate mai mică de imunoglobuline sau o cantitate mărită reprezintă semne de boală.



Ai ceva de adăugat?...

*